Sarbatoarea Floriilor

Floriile, pe care le celebram cu o saptamana inainte de Pasti, isi au sorgintea in vechea sarbatoare precrestina Floralia, dedicata zeitei romane a florilor si a primaverii, Flora, peste care crestinismul a suprapus sarbatorirea intrarii lui Iisus in Ierusalim. Cunoscuta la noi ca Duminica Floriilor, in latina aceasta zi poarta denumirea de Dominica in Palmis, francezii o numesc Dimanche des Rameaux, italienii Domenica della Palme, iar grecii Kiriaki ton Vaion.
Duminica Floriilor este precedata de Sambata Floriilor, ziua invierii lui Lazar, care, in traditia noastra, este dedicata comemorarii mortilor; in popor i se mai spune si Mosii de Florii sau Lazarul/Lazarelul, iar in unele zone ale tarii exista obiceiul ca femeile sa faca "placintele lui Lazar" si sa le dea de pomana.
Sarbatoarea crestina a Floriilor dateaza inca din secolul apostolic, dar este mentionata pentru prima oara in jurnalul peregrinei Etheria, care, descriind calatoria sa la Ierusalim, in secolul al III-lea sau al IV-lea, da detalii interesante despre felul in care era celebrata acolo aceasta sarbatoare.
Semnificatiei arhaice - de reinviere a naturii, de comemorare a primaverii, a momentului cand infloresc primele flori, salcia si pomii fructiferi (Floralia) - i s-au adaugat noi conotatii (legate in principal de cultul antecesorilor trecuti in nefiinta), care, la randu-le, s-au convertit in noi gesturi rituale: pomeni, curatirea mormintelor si a cimitirelor, infigerea in morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor mortilor in felurite acte de divinatie etc. Ramurile de salcie (substituente locale ale ramurilor de palmier din Ierusalim), simbol al fertilitatii si al renasterii naturii primavara, se duc la biserica pentru a fi sfintite, dupa care se folosesc la impodobirea icoanelor, a usilor si a ferestrelor sau la tratarea simbolica a bolilor, de-a lungul anului, uneori chiar si pentru... vraji si descantece. Sarbatoarea este celebrata, cu unele diferentieri zonale, pretutindeni in Romania, existand numeroase obiceiuri locale legate de aceasta zi: bunaoara, acum se scoate martisorul primit cadou de 1 martie si se agata intr-un maces sau intr-un alt pom inflorit, se aerisesc hainele si zestrea si multe altele.
De asemenea, nu trebuie sa uitam ca de Florii isi sarbatoresc ziua onomastica toti cei care la botez au primit numele de Florin, Florina, Floarea, Florentina si altele asemenea, dar si cei cu nume de flori, precum Camelia, Viorica, Narcisa, Margareta, Violeta etc.
Impletire de sacru si profan, de ritualuri religioase pagane si crestine, de practici magice si pur gospodaresti, sarbatoarea Floriilor ramane in traditia poporului roman un moment incarcat de semnificatii spirituale. Inchinate, toate, miracolului vietii, bucuriei de a trai.
O data trecute Floriile, intreaga crestinatate paseste in timpul pascal, care se incheie in Duminica Tomei. Este o perioada sacra, in tesatura careia sunt impletite toate semnificatiile esentiale ale vietii sufletului.
Dincolo de valorile religioase propriu-zise, Pastele poate fi considerat un scenariu ritual transfigurand simbolic reinnoirea anuala a Lumii.
Conform traditiei populare, in Saptamana Patimilor, timpul ritual, fundal arhetipal al ciclului pascal, se degradeaza neincetat, se deschid mormintele si se intorc spiritele mortilor, la Joimari. In viziune biblica in acest rastimp sunt comemorate patimile Mantuitorului: Iisus este tradat, chinuit, umilit si omorat prin rastignire. Dupa trei zile de haos si intuneric, in care omenirea a ramas fara protectie divina, se produce miracolul Invierii Domnului, din noaptea Pastelui, urmat de actele de purificare din Saptamana Luminata, care readuc echilibrul si armonia.
Asadar, bucuria Pastelui este precedata de Saptamana Mare, timp contractat in care se rememoreaza, in denii, tot ceea ce a facut Mantuitorul pe Pamant. Prin post, reculegere si rugaciune, credinciosii parcurg acum cele sapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-Omul. Fiecare zi din Saptamana Patimilor semnifica un nou pas al lui Iisus pe drumul spre Rastignire si Inviere.
In ziua de luni este pomenit Iosif Patriarhul, cel pe care propriii fratii l-au batut si, crezandu-l mort, l-au parasit pe camp si care a ajuns mai intai sclav, iar apoi print al Egiptului. Iertandu-i pe cei ce i-au gresit, si-a salvat de foamete familia si poporul. Povestea lui Iosif prefigureaza aparitia lui Iisus, care, desi vandut pentru 30 de bani de argint, arestat, batjocorit, condamnat la moarte si rastignit, a iertat si a mantuit omenirea. In aceeasi slujba este prezentata si pilda smochinului neroditor pe care Iisus l-a uscat intr-o clipa.
Ziua de marti este dedicata Predicii de pe Muntele Maslinilor, in care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, precum si evenimentele lumii viitoare si propria Sa Inviere. Se rememoreaza acum parabola celor zece fecioare, cinci nesabuite si cinci intelepte. Fecioarele intelepte Il asteptau cu rabdare pe Mantuitor, aprinzand candelele in fiece noapte. Nesabuitele se culcau crezand ca vor avea destul timp sa se pregateasca in ultimul minut. Mirele a venit pe neasteptate, intr-o noapte neguroasa, fiind primit cum se cuvine de fecioarele intelepte, pe care le-a rasplatit. Iar fecioarele nesabuite au fost alungate, pentru ca au irosit sansa de a-L intalni.
Slujba din ziua de miercuri aduce in prim-plan, de obicei, doua personaje antitetice: desfranata care, spaland cu lacrimile sale, plina de cainta, picioarele lui Iisus, se mantuieste si apostolul Iuda, cel care tradand se osandeste. Dupa ungerea cu mir din Betania, se spune ca Domnul s-a odihnit. In nici una dintre cele patru evanghelii sinoptice nu se afla nici o referire la faptele lui Iisus din acea zi. Crestinii tin post cu mancare uscata, iar la biserica se face slujba de denie.
Joia Mare este denumita ziua in care au avut loc Cina cea de taina si vanzarea lui Iisus de catre Iuda. Hristos s-a pregatit pentru moarte si Inviere, oferindu-le, simbolic, ucenicilor trupul si sangele Lui - painea si vinul mantuirii. Este cea mai importanta denie, in timpul careia credinciosii se roaga si privegheaza, ascultand citirea celor 12 Evanghelii. Incepand din aceasta zi si pana la Inviere nu se mai trag clopotele la biserica, ci doar se bate toaca.
Vinerea Mare sau Vinerea Neagra este ziua in care Iisus Hristos a fost rastignit, pe muntele Golgota. El se ruga in gradina Ghetsimani cand a fost prins, arestat, judecat de evrei si de romani, incoronat cu spini, batut si batjocorit. Si-a purtat pe umeri crucea pana in varful Golgotei, unde a fost rastignit intre doi talhari. Sfantul Epitaf, o bucata de panza pe care este brodata scena uneia dintre minunile infaptuite de Fiul lui Dumnezeu in timpul existentei Lui pamantene, este pus pe sfanta masa, care simbolizeaza mormantul lui Iisus si pe sub care trec credinciosii inclinandu-se.
Seara, rememorand momentul asezarii Mantuitorului in mormant, in biserici se oficiaza denia Prohodului, slujba de inmormantare, in finalul careia cortegiul de credinciosi, in frunte cu preotii, da ocol bisericii de trei ori.
Toata ziua se tine post negru (fara mancare si fara bautura).
Sambata Pastelui este o zi de odihna, simbolizand "odihna" in mormant a trupului Mantuitorului Hristos. Seara, in biserici se aprind luminile, anuntandu-se astfel ca se apropie vremea ca toti credinciosii sa se pregateasca pentru veghea din noaptea Invierii.
Si Invierea s-a produs: Hristos a inviat din morti si s-a aratat viu ucenicilor Sai si Fecioarei Maria.
In miez de noapte, in biserici se oficiaza slujba Sfintelor Pasti. Sunt sfintite pasca, ouale rosii si celelalte bucate, pentru ca postul de aproape sapte saptamani a luat sfarsit. Credinciosii iau Lumina din Lumina, spun Hristos a inviat! si raspund Adevarat a inviat!, formule cu care urmeaza sa se salute, in loc de binetele obisnuite, timp de 40 de zile, pana la sarbatoarea Inaltarii Domnului.
Se imparte acum Sfintele Pasti (paine stropita cu vin), care se mananca dimineata, "pe inima goala", iar dupa slujba credinciosii pornesc catre casele lor purtand cu ei lumanarile aprinse - marturie vie a biruintei lui Iisus asupra mortii.
Fie ca aceste zile de mare incarcatura spirituala sa ne aduca tuturor in suflete Lumina Credintei si a Mantuirii, sa ne faca mai buni, mai curati, mai generosi!